Trăim în România şi asta încă nu ne ocupă tot timpul!
Cel mai convenabil e să scrii acolo unde nu-ţi răspunde nimeni. Pentru că n-ai chef să scrii nimănui care sa-ţi răspundă. Ai rămas doar eu şi-mi scriu ţie. Asta se întâmplă cănd nu stii ce răspunsuri vrei dacă ai întrebări şi nici ce întrebări vrei să ţi se pună dacă ai răspunsuri.
Când îţi vorbeşti la persoană a doua o faci pe bună dreptate. Nu citeşti nimic din ce spun alţii, prin urmare orice spui este original şi cu drepturi depline de autor. Să aflii că şi altul a gândit asemenea când tu credeai că eşti unic, ce dezamăgire. Te îngrijorezi că să nu fii luat drept un fals doar pentru că celalalt a spus mai devreme ce ai spus tu mai târziu.
Timpul plagiază gândirea. Îi fură drepturile de autor. Cine eşti tu? Pentru că am uitat cine sunt eu. Sau ce trebuie să fiu, ce ar fi trebuit să fiu. Scriu pe net…? Cui? Celuilalt eu, tu care eşti observator şi ai păstrat ultima brumă de raţionament, atât cât să reflectezi în oglindă ce nu se reflectă în viaţă. Ce-mi plac glumele mele…?
Cine m-a plagiat? Cine mi-a furat drepturile de autor, m-a lăsat fără opera? Cine e eu acum? Tu sunt eu, am făcut schimb cu tine şi te-am lăsat să continui să navighezi corabia în derivă pe furtună pentru ca busola ne-a fost furată…?
Merg la nord sau la sud? M-a atras ca un magnet ceva… într-acolo… şi am mers într-acolo dar m-am rătăcit. Busola nu mai arată drumul, arată îndoiala. În orice direcţie aş apuca, nu mai pot ajunge unde doresc. Nu mă mai ghidez după busolă ci după curenţii dezordonaţi ai apei. Ei ştiu direcţia. Eu ştiu de tine.
Te-am lăsat la cârmă şi te privesc. Nu mai sunt în corabie, am ieşit din tablou. Te-am pictat cum rătăcesti pe ape. Am folosit culori gri şi umbre multe iar acum nu te mai pot descoperi printre ele. Să şterg totul? Să pictez altceva?
Îţi pun gândurile pe planşă. Paharul aruncat împrăştie vopseaua peste tot, descoperind forme noi, originale. Te-am lăsat să faci ce vrei din mine. Ai făcut orice în afară de ce mi-aş fi dorit.
Cum ai fi putut să faci ce îmi doream, dacă nu ţi-am spus? Cum continui să-mi faci rău dacă nu ţi-am spus să te opreşti? Dă-mi eul înapoi şi lasă-mă fără tine. Tu m-ai mintit cu ochi frumosi si gatul dezgolit…
Decolteul adanc , dune de nisip inalte, miscatoare..
Ce-ai facut si ce era de facut? M-ai lasat pe mine..eu de unde sa stiu cum se traieste?
Cum sa inteleg daca nu vreau? Dar te-ai dezamagit singur. Care din noi nu vrea sau nu poate ? Daca esti tu , sunt eu..dar daca am fost eu..tu n-ai fost niciodata. Am venit, am crezut, m-am pierdut.
By Clau

