Gânduri coneXe

” – Sunt mereu plecat pentru că în ţara asta nu am ce să fac! Trebuie să fac ceva.” OK

” – Când te intorci sper că nu îţi vizitezi toţi colegii şi tocmai pe mine nu!”

- “Sigur că nu” OK

A trecut mai bine de o săptămână de când eşti în ţară, nu? Şi ai schimbat două vorbe cu mine pe mess pentru că … eram online şi doar aşa să pari că zici ceva? Dar timp să te plimbi fără rost pe toate şoselele din oraş la până la 1 jumate noaptea ai. OK, este timpul tău până la urmă faci ce crezi tu că e bine cu el.

Ba mai mult, mă trezesc şi cu replici de genul “OK, eu am plecat pentru că nu mai avem subiecte de discutat.” Păi să nu îţi cadă faţa când asta vine din partea unui FRATE? Cu prieten cu care ai “AVUT SUBIECTE DE DISCUTAT” întotdeauna şi tocmai acum … PAC! nu mai este nimic de discutat?

Deci, eu nu înţeleg lumea, poate sunt eu mai prost, poate am eu principii învechite, sau pur şi simplu sunt nebun şi gata. Oare greşesc când spun că prietenia se bazează pe respect şi încredere? Că poate “moda” a schimbat şi asta, şi mai nou prietenia se bazează pe “futute-n gura frate” (nu am fost înjurat aşa, dar e un reper, un exemplu).

Tind să cred, aşa cum am mai spus, Lucian, că eu chiar nu pot să înţeleg lumea şi activităţile ei. Nu înţeleg comportamentul unora (aşa cum nu am înţeles de unde până unde un copilaş mă băga pe … nu ştiu unde, pentru că … îi făceam un serviciu). Mă, poate că “Mulţumesc-ul” de pe vremea bunicii acum se traduce “Date-n pula mea de prieten bun”.

Cu siguranţă am ÎMBĂTRÂNIT şi nu înţeleg tinerii (culmea, şi eu sunt la fel de tânăr, dar poate am trecut prin viaţă “2 in 1,” ca samponul). Şi eu sunt prost, dar când mă uit în jurul meu, PRIND CURAJ!

Salutare ţie, minte diabolică şi criminală! Dar nu doar o minte diabolică este pe blog. Măcar cealaltă este mai “blândă” aşa că ascultă de ea (sau citeşte-o pe ea).

Hmmm. Provocarea asta lansata de Ionut devine interesanta….

I-am zis că o să mă gândesc la ea încă de când m-a anunţat că o să apară pe blog. Şi nu am făcut-o. Dar o fac acum.

Ce aş face dacă aş afla că mâine aş muri? Sunt multe lucruri şi nu cred că mi-ar ajunge timpul să le fac. Dar o să încep cu cele mai importante:

Îi spun mamei că o iubesc (sună a clişeu…). Nu am mai făcut lucrul ăsta de când aveam 9 sau 10 ani. Şi în ultima vreme am ţinut-o numai în dezamăgiri. Ştiu că şi ea, deşi uneori e din cale afară de stresantă, ţine la mine şi nu îmi vrea răul. Acelaşi lucru tatei şi surorii. Îi iubesc pe amândoi, chiar dacă nu ştiu să le arăt.

Îi spun *****i (nu contează numele) că ţin la ea oferindu-i un buchet mare de crini roşii şi spunându-i că o să veghez asupra ei de sus… (sau de jos, cine ştie?). A fost singura fată pe care am iubit-o cu adevărat şi ar merita asta.

Îl sun pe Edi să mergem la o bere în banalul nostru loc de băut. Doar o bere, pentru că vreau să fiu lucid în momentele care vor urma.

Îi şterg Irinei lacrimile – fericirea costă, ştiu.

Mă duc la iaz şi  fac un echer de pe călugăr… sau o simplă săritură în cap .

Îmi termin povestea. Asta pentru că nu mai am timp de romanul abandonat de mult timp.

Îi strâng pe cei care mă cunosc şi le zic:

Dacă asta e dorinţa Celui de Sus, înseamnă că mi s-a terminat timpul acordat pentru a fi un ghimpe în coasta unora, un gând în mintea altora, pentru a fi un sfetnic celor care au avut nevoie. Prin urmare viaţa e scurtă şi acum e rândul vostru!

aştept cu capul sus sfârşitul…

tu ce ai face??? te provoc!

Cum aş putea să spun că nu mă doare? Nu pot să mă obişnuiesc cu nimic din ce se află în jurul meu! Ce fac acum? În loc să fiu la servici stau şi mă gandesc la … prosti. DA, prosti pentru că aş putea să fac ceva productiv, nu o prostie. Şi tu probabil nici nu îţi dai seama despre ce vorbesc. Nu te condamn, nici nu ai cum. Pentru că în mintea mea totul este amestecat, nu înţeleg nici eu ce e cu mne, scriu fără să am o logică şi gândesc la fel. Sunt doar un om care nu are nici o treabă cu viaţa asta. Sunt aici doar pentru … a fi aproape de cei ce se simt singuri. Sunt doar un străin în viaţa asta, un suflet condamnat să trăiesc.

DA, CONDAMNAT, pentru că eu văd viaţa ca pe o povară, nu ca pe o binecuvântare. Viaţa este atât de simplu de trăit, trebuie doar să … respiri şi gata ai trăit. Dar eu am complicat-o atât de mult, încât nu mai văd rostul ei. De ce nu plec? Eu aş vrea, dar cei de lângă mine spun că nu trebuie, că nu e momentul. Atunci când va fi momentul meu de glorie? Momentul în care o să spun cu satisfacţie “DA! AM SCĂPAT! AM PECAT!”… CÂND?

Unii spun că au nevoie de mine. Poate s-au obişnuit cu prezenţa mea în jurul lor. S-au  spun din politeţe. Nici eu nu am nevoie de mine, de ce ai avea nevoie tu? Tu ai nevoie doar de tine. eu sunt doar un trecător care îţi zâmbeşte şi apoi ar trebui să dispară. Dar tu nu îl mai laşi să facă asta.

Şi totuşi … e târziu. Trebuie să ajung la lucru. Chiar dacă rutina mă omoară, trebuie să o fac. Ai grija de tine, cititorule, că eu nu am avut.

… VA URMA …

by Ionuţ