Foarte, foarte … foarte!
Văd mai jos următoarea frază: “nu poţi spune unei persoane te iubesc şi mai apoi (…) te urăsc pentru că, fie ai minţit-o prima oară fie ai făcut-o a doua oară”. Ce interesat este să fi Soso. Eu pot spune te iubesc şi mai apoi te urăsc şi nu mint în nici unul din cele două cazuri. Aşa cum se “observă” cele doua expresii (destul de sensibile) sunt două contradicţii. Nu pot să urăşti şi să iubeşti, dar poţi să urăşti iubind, sau invers. Mă rog, complicată treabă şi eu un mare idiot, că nu ştiu să explic asta. Viaţa mea e un şir de contradicţii. Să văd dacă pot explica asta. Eu iubesc, şi fac asta urând. Eu ca să te iubesc trebuie să te urăsc, să te jignesc, să te fac să te simţi prost. Iar când tu îţi dai seama de asta, nu poţi face nimic, pentur că ai nevoie de mine. Mă vrei să fiu acolo. Şi eu te vreau să fi acolo lângă mine. Ştiu că mă port urât şi îmi dau seama după ce te pierd, dar ăsta sunt eu.
Dar asta nu însemană că nu te iubesc. Eu o să am mai multă nevoie de tine atunci, mult mai multă. Să fi lângă mine, să mă iubeşti şi să mă ajuţi, să mă salvezi de mine şi de ura asta care nu mă face decât un mare insensibil. Şi, Doamne, de câte ori am plâns pentru toată lumea şi cu toate astea tot o stâncă sunt!
Vreau să mă simt ca într-o “familie” aici lângă voi. Oana, mai eşti? Nu ştiu dacă mai citeşti, colega, blogul. 
Sper că da! Ştiu că Lucian v-a lipsi puţin până se acomodează cu noua “casă” studenţească din Iaşi. Să “avem grijă de inima noastră” zici, Oana? Păi mai poţi avea grijă de ea când se încăpăţânează să se ducă la cine vrea ea şi nu la cine o dai tu? Când ea acţionează de capul ei şi iubeşte doar pe cine vrea ea? E mai încăpăţânată ca mine, şi credeam că nu am pereche. Uite că acum am, Inima Mea!
by Ionut Soso
Ionut Soryn
Lucian
Octombrie 3rd, 2009 at 10:58 AM
Inima e mereu incapatanata si se duce doar unde vrea ea…De s-ar duce la cine am vrea noi ar fi asa simplu…
Anyway.. dap, mai sunt pe aici, citesc insa nu am asa mult timp sa scriu. Dupa cum stii sunt in Padova acum cu o bursa de studii, si cel putin o saptamana a fost agitatie si o aiureala cum nu am avut pana acum. e destul ca’s eu aiurita,.. dar aici totul e asa.
Voi scrie cand voi apuca,
Oana
Octombrie 3rd, 2009 at 12:10 PM
Bafta cu studiile! ee… ce sa zici si tu ca esti aiurita
) Nu ai recunoaste niciodata ca nu e asa!