Toţi sunt pregătiţi să spună “La mulţi ani”. Ionuţ here. E 01:12 minute. Am întârziat puţin dar îţi urez la mulţi ani. Ce faci minte bolnavă? Vorbeşti singură? Ce faci Ionuţ? De ce nu chefuieşti? Chefuiesc! În sufletul meu e un haos total. Nu prea înţeleg ce e cu mine. Sunt fericit. Sau nu? SUNT cum sa nu fiu? Am început un nou an. Ahhh şi încă unul foarte bun! ) Ce prost sunt. Cum să ştiu eu că am un an nou bun când abea a început anul. ) Ce prostie. Sunt … sau nu mai sunt.
Aaaa… că mi-am amintit. Am nevoie de prieteni. Cine se oferă? Nu vreau mulţi prieteni şi nici nu am pretenţii. vreau doar prieteni care să ofere cel puţin tot atât respect cât le ofer şi eu. Deci nu sunt prietenul care sună la 3 dimineaţa. :d …. Ce zi aiurea!
Oricum LA MULŢI ANI, tinere! La mulţi ani, Ionuţ! Tu încă nu te-ai uitat!
Că tot vorbesc unii de altruism, cum ar fi să mai facem câteva dedicaţii? Acum, te rog, nu lua în considerare chiar literă cu literă. Dar un lucru să îl înţelegi bine: În VIAŢĂ nimic nu-i MOCA! Deci pentru altruism trebuie să plăteşti!
P.S.: Nu te supăra pe mine. ) Eu îmi repet în minte mereu “Nu trebuie să îţi pese de nimeni, dă-i dracu’ …nu trebuie, nu trebuie..”
Văd mai jos următoarea frază: “nu poţi spune unei persoane te iubesc şi mai apoi (…) te urăsc pentru că, fie ai minţit-o prima oară fie ai făcut-o a doua oară”. Ce interesat este să fi Soso. Eu pot spune te iubesc şi mai apoi te urăsc şi nu mint în nici unul din cele două cazuri. Aşa cum se “observă” cele doua expresii (destul de sensibile) sunt două contradicţii. Nu pot să urăşti şi să iubeşti, dar poţi să urăşti iubind, sau invers. Mă rog, complicată treabă şi eu un mare idiot, că nu ştiu să explic asta. Viaţa mea e un şir de contradicţii. Să văd dacă pot explica asta. Eu iubesc, şi fac asta urând. Eu ca să te iubesc trebuie să te urăsc, să te jignesc, să te fac să te simţi prost. Iar când tu îţi dai seama de asta, nu poţi face nimic, pentur că ai nevoie de mine. Mă vrei să fiu acolo. Şi eu te vreau să fi acolo lângă mine. Ştiu că mă port urât şi îmi dau seama după ce te pierd, dar ăsta sunt eu.
Dar asta nu însemană că nu te iubesc. Eu o să am mai multă nevoie de tine atunci, mult mai multă. Să fi lângă mine, să mă iubeşti şi să mă ajuţi, să mă salvezi de mine şi de ura asta care nu mă face decât un mare insensibil. Şi, Doamne, de câte ori am plâns pentru toată lumea şi cu toate astea tot o stâncă sunt!
Vreau să mă simt ca într-o “familie” aici lângă voi. Oana, mai eşti? Nu ştiu dacă mai citeşti, colega, blogul. Sper că da! Ştiu că Lucian v-a lipsi puţin până se acomodează cu noua “casă” studenţească din Iaşi. Să “avem grijă de inima noastră” zici, Oana? Păi mai poţi avea grijă de ea când se încăpăţânează să se ducă la cine vrea ea şi nu la cine o dai tu? Când ea acţionează de capul ei şi iubeşte doar pe cine vrea ea? E mai încăpăţânată ca mine, şi credeam că nu am pereche. Uite că acum am, Inima Mea!
) Ce prost sunt. Cum să ştiu eu că am un an nou bun când abea a început anul. 
Ionut Soryn
Lucian