Gânduri coneXe

La mulţi ani ca toată lumea!

Ionut Soryn — Thu, 31 Dec 2009 23:09:16 +0000

Toţi sunt pregătiţi să spună “La mulţi ani”. Ionuţ here. E 01:12 minute. Am întârziat puţin dar îţi urez la mulţi ani. Ce faci minte bolnavă? Vorbeşti singură? Ce faci Ionuţ? De ce nu chefuieşti? Chefuiesc! În sufletul meu e un haos total. Nu prea înţeleg ce e cu mine. Sunt fericit. Sau nu? SUNT cum sa nu fiu? Am început un nou an. Ahhh şi încă unul foarte bun! ) Ce prost sunt. Cum să ştiu eu că am un an nou bun când abea a început anul. ) Ce prostie. Sunt … sau nu mai sunt.

Aaaa… că mi-am amintit. Am nevoie de prieteni. Cine se oferă? Nu vreau mulţi prieteni şi nici nu am pretenţii. vreau doar prieteni care să ofere cel puţin tot atât respect cât le ofer şi eu. Deci nu sunt prietenul care sună la 3 dimineaţa. :d …. Ce zi aiurea!

Oricum LA MULŢI ANI, tinere! La mulţi ani, Ionuţ! Tu încă nu te-ai uitat!

Hai să fie! (Vescan – Secrete)

Ionut Soryn — Sat, 12 Dec 2009 08:23:15 +0000

Că tot vorbesc unii de altruism, cum ar fi să mai facem câteva dedicaţii? Acum, te rog, nu lua în considerare chiar literă cu literă. Dar un lucru să îl înţelegi bine: În VIAŢĂ nimic nu-i MOCA! Deci pentru altruism trebuie să plăteşti!

P.S.: Nu te supăra pe mine. ) Eu îmi repet în minte mereu “Nu trebuie să îţi pese de nimeni, dă-i dracu’ …nu trebuie, nu trebuie..”

Ionuţ

Altruism

Lucian — Tue, 24 Nov 2009 21:30:41 +0000

Over and over. Sunt băiatul ăla bun care ajută toată lumea şi în schimb ce primeşte?

{răspunsuri}

Sugi pula!

Când mai pleci mă şi tu acasă? Aşa vreo 2-3 săptămâni-o lună.

AA vine domnu`ştie tot.

(…)

În schimb tot Lucian e cel de la care cer uTorrent, tot Lucian e cel pe care îl întreb unde e aplicaţia pentru conectare Bluetooth, tot pe Lucian îl întreb unde e share-ul pentru placa video, tot pe Lucian îl întrebi ce e cu Turion…

Lucian

Şi totuşi de ce sunt bun numai cât lumea are nevoie de mine?

?

Lucian — Sat, 31 Oct 2009 21:23:39 +0000

Da ştiu. În ultima vreme am fost omniabsent din tot ce înseamnă viaţă. Viaţă socială, viaţă şcolară, chiar şi viaţă personală. Da, viaţă personală. Am lipsit din ea cu desăvârşire. Parcă trăiesc într-o oglindă sferică. Totul este circular si totul este periodic. Nu găsesc un punct de pornire şi nici unul de final. Mă învârt fără să ştiu ce caut. Şi cel mai nasol, nu văd nimic din ceea ce se petrece în exterior. Mă văd doar pe mine căutând…

oare ce vrea să însemne asta?

ce se întâmplă?

Foarte, foarte … foarte!

Ionut Soryn — Sun, 27 Sep 2009 01:01:42 +0000

Văd mai jos următoarea frază: “nu poţi spune unei persoane te iubesc şi mai apoi (…) te urăsc pentru că, fie ai minţit-o prima oară fie ai făcut-o a doua oară”. Ce interesat este să fi Soso. Eu pot spune te iubesc şi mai apoi te urăsc şi nu mint în nici unul din cele două cazuri. Aşa cum se “observă” cele doua expresii (destul de sensibile) sunt două contradicţii. Nu pot să urăşti şi să iubeşti, dar poţi să urăşti iubind, sau invers. Mă rog, complicată treabă şi eu un mare idiot, că nu ştiu să explic asta. Viaţa mea e un şir de contradicţii. Să văd dacă pot explica asta. Eu iubesc, şi fac asta urând. Eu ca să te iubesc trebuie să te urăsc, să te jignesc, să te fac să te simţi prost. Iar când tu îţi dai seama de asta, nu poţi face nimic, pentur că ai nevoie de mine. Mă vrei să fiu acolo. Şi eu te vreau să fi acolo lângă mine. Ştiu că mă port urât şi îmi dau seama după ce te pierd, dar ăsta sunt eu.

Dar asta nu însemană că nu te iubesc. Eu o să am mai multă nevoie de tine atunci, mult mai multă. Să fi lângă mine, să mă iubeşti şi să mă ajuţi, să mă salvezi de mine şi de ura asta care nu mă face decât un mare insensibil. Şi, Doamne, de câte ori am plâns pentru toată lumea şi cu toate astea tot o stâncă sunt!

Vreau să mă simt ca într-o “familie” aici lângă voi. Oana, mai eşti? Nu ştiu dacă mai citeşti, colega, blogul. Sper că da! Ştiu că Lucian v-a lipsi puţin până se acomodează cu noua “casă” studenţească din Iaşi. Să “avem grijă de inima noastră” zici, Oana? Păi mai poţi avea grijă de ea când se încăpăţânează să se ducă la cine vrea ea şi nu la cine o dai tu? Când ea acţionează de capul ei şi iubeşte doar pe cine vrea ea? E mai încăpăţânată ca mine, şi credeam că nu am pereche. Uite că acum am, Inima Mea!

by Ionut Soso

Love thought

Lucian — Sun, 20 Sep 2009 18:08:33 +0000

Ştiu. Ştiu că până acum ar fi trebuit să uit de dragostea ce i-am purtat-o. Cum? cum dacă incă i-o port? Îmi aduc aminte de cuvintele unei bune prietene: “nu poţi spune unei persoane te iubesc şi mai apoi (…) te urăsc pentru că, fie ai minţit-o prima oară fie ai făcut-o a doua oară”. Într-un fel are dreptate. Eu mi-am dat seama mai demult. Dar am spus că în cazul ăsta timpul le şterge pe toate. Şi îmi va şterge uriaşa rană provocată de trecerea ei prin viaţa mea. Uite că nu a fost să fie. aşa. A trecut destul timp şi sufletul meu gol încă aşteaptă să fie completat.

nu pot, nu ştiu dacă voi putea vreodată…

frânturi de gânduri

Gânduri – guest post

Lucian — Thu, 10 Sep 2009 15:36:23 +0000

Gânduri deci! Am spus că voi scrie şi asta încerc să fac.(am o mie de gânduri şi trebuie să le pun în ordine.)

am început să mă uit la “One Tree Hill”. Ştiţi povestea.

Well… după câteva episoade mi-am amintit de o persoană din trecut. Acum îmi place să cred că mi-e prieten deşi e..el..e unic. iar eu sunt genul de persoană care are prieteni foaaarte diferiţi între ei.
Să revenim. Mă făcea să zâmbesc. acele momente în care eram doar noi doi erau ce îmi doream. Când eram însă cu alte persoane prin zonă se schimba, era mai indiferent, mai rece cu mine. Lucru care normal, mă deranja iar el o ştia, o simţea pentru că de multe ori simţi când cel de lângă tine nu e în apele sale.
Ţin minte mângâierea ta şi vorbele tale care mă făceau să mă pierd. Ştii..tot.
Unde vroiam eu să ajung cu asta. Credem că ştim pe cine avem lângă noi, totul e bine până într-o zi când bang! te loveşte şi îţi spune că “s-a terminat!” ca ştie ce e mai bine pentru amândoi. Well, eu nu mai vreau poveşti în care el să scrie un astfel de “happy ending!”.
I can’t be who I’m not and I won’t be!
Ştii cu siguranţă melodia “Don’t worry, be happy” a lui bobby McFerrin. Well, spune la un moment dat :

“Cause when you worry
Your face will frown
And that will bring everybody down”.

De fiecare dată, dar de fiecare dată când sunt botoasă se indispune şi cel de lângă mine şi sunt sigură că nu sunt singura căreia i se întâmplă asta.
So..ca să închei vă spun doar să aveţi grijă de inima voastră, cui o dăruiţi!
Pe curând,
oana

Lume nouă

Lucian — Wed, 09 Sep 2009 13:49:29 +0000

Începând de azi, cititorii blogului Gânduri coneXe vor putea citi articolele noii noastre colege, Oana. Am invitat-o să ne încânte cu ideile ei deoarece mi-au plăcut foarte mult câteva din articolele de pe blogul personal. Ţin să îi urez pe această cale “bun venit”, şi multe rânduri alături de noi.

WELCOME!!!

P.S: cred că o să revină cu un articol introductiv cât de curând.

Prietenii si prietenia… =))

Lucian — Tue, 08 Sep 2009 17:13:52 +0000

Cine zicea că e nelămurit în legătură cu noile metode prin care prietenii îţi exprimă respectul faţă de… prieteni. Ionuţ, îţi disipez eu îndoielile: da, formulele gen “du-te-n pula mea” sunt la modă acum între prieteni. Pentru simplu fapt ca eu i-am zis “bă”, cel mai bun prieten al meu m-a luat cu “mă muie” încercând să-mi spună că m-am schimbat, şi că

suntem în românia nu unde te crezi tu

Da ce mă, eu mă cred în SUA? sau pe Marte cumva şi nu ştiu?

sincer nu stiu…dar am impresia cu suferi rau de tot”

- sufăr aşa e. Din dragoste, de stomac, de inimă…

şi dacă nu numai el are impresia asta… ce înseamnă, că sunt eu un prost şi un inadaptat social? + alte şi alte fraze.

bine mă, poate mă cred eu uneori mai deştept decât alţii, dar frate, credeţi-vă şi voi dacă vă ţine brandul şi materia cenuşie (ceea ce nu prea cred).

uite un sfat (…) iati cultura da generala si impuscate”

din păcate pentru voi, cei care mă credeţi plin de harfe şi de figuri nefondate, nu aveţi norocul să scăpaţi aşa repede de mine. Încă o dată s-a demonstrat că

1. sunt ghimpe în coasta multora

2. mai multă încredere poţi să ai în străini.

ps: la mine prietenia nu se măsoară nici în numărul de sticle date pe gât într-o seară, nici în numărul de puli băgate prin botul altora de-a lungul unei zile, ci în numărul de momente în care mă înţelegi. Cu cât acesta este mai mare, cu atât mai apropiat îmi eşti.

ps2: cititorule: simte-te liber să comentezi dar ai grijă la limbaj. şi nu îmi cere traduceri la cuvintele româneşti postate dar pe care tu nu le înţelegi.

unde am ajuns?

Lucian — Sun, 06 Sep 2009 11:13:19 +0000

Oare unde? La întrebarea asta trebuia să îmi răspundă un “străin”? De ce? Pentru că eu am avut încredere în “prietenii” ăia de demult pe care i-am ajutat mereu. Şi cu ce m-am ales în schimbul acestui ajutor acordat? Cu spatele întors, cu lipsă de încredere. Acum îmi dau seama cât de perverşi pot fi cei care îţi zâmbesc când îţi spun “am nevoie de un mic ajutor…”. Un citat pe undeva zicea cam aşa: “ca să îţi faci un prieten uneori trebuie să închizi un ochi, iar ca să îl păstrezi uneori tre’ să îi închizi pe amândoi”. Asta am făcut şi am ajuns ca un “străin” (îl pun în ghilimele pentru că mi-a dovedit că merită mai multă atenţie decât cei pe care i-am considerat prieteni) să mă trezească, şi să îmi spună să nu mai fiu aşa altruist pentru că eu am de pierdut. Şi la o adică are dreptate. Cu toţii căutăm să câştigăm câte ceva şi nu mă refer aici la câştiguri materiale ci la acele clipe petrecute cu persoanele cărora le-am acordat atenţia noastră deşi poate aveam şi alte lucruri importante de făcut. Am ajuns la concluzia că atenţia mea, şi sfaturile mele, şi tot ce am eu mai bun le voi ţine pentru mine şi le voi da curs doar atunci când nu voi avea de ales. Pentru că da, tocilarii nu ştiu decât să reţină date, să vorbească mult şi în cuvinte neînţelese (na, cultura asta nu e accesibilă oricui). Şi uneori să îi enerveze pe cei din jur.

mulţumesc, voinice!