Gânduri coneXe

Da ştiu. În ultima vreme am fost omniabsent din tot ce înseamnă viaţă. Viaţă socială, viaţă şcolară, chiar şi viaţă personală. Da, viaţă personală. Am lipsit din ea cu desăvârşire. Parcă trăiesc într-o oglindă sferică. Totul este circular si totul este periodic. Nu găsesc un punct de pornire şi nici unul de final. Mă învârt fără să ştiu ce caut. Şi cel mai nasol, nu văd nimic din ceea ce se petrece în exterior. Mă văd doar pe mine căutând…

oare ce vrea să însemne asta?

ce se întâmplă?

Văd mai jos următoarea frază: “nu poţi spune unei persoane te iubesc şi mai apoi (…) te urăsc pentru că, fie ai minţit-o prima oară fie ai făcut-o a doua oară”. Ce interesat este să fi Soso. Eu pot spune te iubesc şi mai apoi te urăsc şi nu mint în nici unul din cele două cazuri. Aşa cum se “observă” cele doua expresii (destul de sensibile) sunt două contradicţii. Nu pot să urăşti şi să iubeşti, dar poţi să urăşti iubind, sau invers. Mă rog, complicată treabă şi eu un mare idiot, că nu ştiu să explic asta. Viaţa mea e un şir de contradicţii. Să văd dacă pot explica asta. Eu iubesc, şi fac asta urând. Eu ca să te iubesc trebuie să te urăsc, să te jignesc, să te fac să te simţi prost. Iar când tu îţi dai seama de asta, nu poţi face nimic, pentur că ai nevoie de mine. Mă vrei să fiu acolo. Şi eu te vreau să fi acolo lângă mine. Ştiu că mă port urât şi îmi dau seama după ce te pierd, dar ăsta sunt eu.

Dar asta nu însemană că nu te iubesc. Eu o să am mai multă nevoie de tine atunci, mult mai multă. Să fi lângă mine, să mă iubeşti şi să mă ajuţi, să mă salvezi de mine şi de ura asta care nu mă face decât un mare insensibil. Şi, Doamne, de câte ori am plâns pentru toată lumea şi cu toate astea tot o stâncă sunt!

Vreau să mă simt ca într-o “familie” aici lângă voi. Oana, mai eşti? Nu ştiu dacă mai citeşti, colega, blogul. Sper că da! Ştiu că Lucian v-a lipsi puţin până se acomodează cu noua “casă” studenţească din Iaşi. Să “avem grijă de inima noastră” zici, Oana? Păi mai poţi avea grijă de ea când se încăpăţânează să se ducă la cine vrea ea şi nu la cine o dai tu? Când ea acţionează de capul ei şi iubeşte doar pe cine vrea ea? E mai încăpăţânată ca mine, şi credeam că nu am pereche. Uite că acum am, Inima Mea!

by Ionut Soso

Ştiu. Ştiu că până acum ar fi trebuit să uit de dragostea ce i-am purtat-o. Cum? cum dacă incă i-o port? Îmi aduc aminte de cuvintele unei bune prietene: “nu poţi spune unei persoane te iubesc şi mai apoi (…) te urăsc pentru că, fie ai minţit-o prima oară fie ai făcut-o a doua oară”.  Într-un fel are  dreptate. Eu mi-am dat seama mai demult. Dar am spus că în cazul ăsta timpul le şterge pe toate. Şi îmi va şterge uriaşa rană provocată de trecerea ei prin viaţa mea. Uite că nu a fost să fie. aşa. A trecut destul timp şi sufletul meu gol încă aşteaptă să fie completat.

nu pot, nu ştiu dacă voi putea vreodată…

frânturi de gânduri